Dealtfel, încă lucrăm la imagine

Fotografii făcute de adversari

Un mesaj pe e-mail de la Călin Torsan [(Re: Pisica) - trimitere la Bogdan Lobonţ, portarul lui Dinamo şi al Naţionalei care joacă azi cu Lituania] îmi spune aşa: coincidenta face ca fotografiile sa-mi fie trimise de fratele lu' Claudiu, cel cu care am cantat, Lobont, desigur. ce-ti spuneam? pisica... ce o fi fost mai intai, pisica sau coincidenta? - fratele lui Claudiu Lobonţ lucrează la Cărtureşti MŢR, aşa fiind posibilă coincidenţa, care nu-i dă pace lui Torsan nici mort / moartă.

În fotografii observăm un portar făcînd faţă adversarului şi spate privitorului. Ar mai trebui spus că a limitat scorul. Probabil că fotografii precum acestea două au trezit interesul celor de la gsptv, care ar fi dorit să filmeze cîte ceva din mişcările unor mari iubitori de fotbal. Atît că mai rămîne să deprindem din tainele cineticii aplicate dreptunghiului verde. Cel puţin dpdv vizual stăm bine. Enjoy the silence!

Dedicaţia

pe care ne-o facem după meciul de aseară, pentru un viitor fotbalistic ceva mai bun:

Semieşec ?

Ţinînd cont de forma execrabilă de acum doi ani şi de rezultatul de 3-16, de data asta s-ar putea spune că am suferit un semieşec. 4-13. E un început. Deşi bătrîneţea se simte înaintînd în fiecare. Chiar şi în adversari. Nici o scuză nu este acceptabilă. Pentru noi, evident. După doi ani de lipsă de pe terenul sintetic, mai mare decît terenul nostru din curtea muzeului, încă ne căutăm. Cu un fost portar de handbal, cu reflexe specifice, diferite net de iarba verde, în primele 10 minute aveau 5-0. Demoralizaţi, cu şorturile în vine, nerecunoscîndu-ne nici în ruptul capului nici acolo, în faţa umilinţei, am continuat să încasăm goluri. La un moment dat era 2-6. Am sperat cu îndărătnicie, aceeaşi cu care am crezut că ne vom revanşa. Asta e, deocamdată. Pip e momentul tău. Fute-ne în gură! Ai avut dreptate şi ai vorbit şi româneşte. Noroc că peste mai puţin de o oră va fi Barca - United. (Cosmin - jucător şi portar pe finalul meciului)

Călin Torsan: A fost un meci din care nu am înţeles nimic. Lipsa de coordonare, degringolada tactică au adus o victorie fără drept de apel adversarilor. Probabil şi lipsa galeriei a avut un cuvânt de spus. Personal am prestat un joc jalnic, aşa că alte comentarii sunt de prisos. Poate altădată. Ţin să apreciez jocul lui Ionuţ - totuşi, prea individualist - şi cel al lui Dan, foarte util echipei. De asemenea, evoluţia lui Cosmin ca portar, din ultima parte a meciului. O mare decepţie a constituit-o prestaţia Puştiului Nebun (Florin Iordan). Probabil presiunea pusă pe el a fost mult prea mare. Foarte exotică prezenţa în joc a lui Bogdan, ceva între patinaj artistic şi arte marţiale, paradoxal destul de eficientă. Prezenţa pe tricou a siglei sponsorului nostru oficial, o mâţă, poate să fi adus cu ea acest joc pisicesc. Nu ştiu. Felicitări adversarilor. Poate, pe altădată.

George: reporter la cald, ion marinel, reporter întreabă: sunteţi din vechea gardă, cum interpretaţi jocul ?george turliu răspunde: a fost un semieşec, am luat multe goluri de portar, cu toate că echipamentul a fost bun, cred ca nu au fost bune crampoanele. r: ce post ati avut azi ? g.t.: fundas stânga, dar m-am remarcat şi în atac. r: câte goluri aţi dat ? g.t.: 0, dar am făcut faze superbe, istoria le va consemna. r: ce a ramas din vechile hiene galbene ? g.t.: niste pisicuţe.

Concluzie: Vino mamă să mă vezi, cum lucrez la spaţii verzi! - cum să ne găsim un loc în seara asta?

Antrenament

Un antrenament nu dăuneză nicicînd sănătăţii. Pregătirea înainte de toate, chiar dacă nu vom mai ajunge departe (decît cu microbuzul echipei). Da, avem şi microbuz.

Ieri echipa a făcut o vizită.

La Cărtureşti

Şedinţă foto
CF TRADIDZIONALE
KISELEFF 1907



























Rîndul de sus: Bogdan Iancu, Adrian Daraban, Călin Torsan, Cosmin Manolache
Rîndul de jos: Răzvan Supuran, Florin Iordan, George Turliu şi Mr. Alistair Ian Blyth (manager)
& mascota echipei

Nişte pungaşi pe stadioane

Managerul nostru mi-a pus azi în braţe o carte de poezie (Kid) aparută la prestigioasa Faber and Faber - Simon Armitage este autorul. Managerului nostru, englez get-beget, i s-a părut dezolant să descopere o poezie dedicată fotbalului. De fapt, în poezie e vorba despre doi pungaşi care-şi fac veacul şi campionatul pe stadioane. Fie aceasta şi un semnal editorial, dacă nu un semn că mîine nu ne dorim nici cît negru sub unghie să păcălim fotbalul.

Brassneck

United, mainly,
every odd Saturday,
or White Hart Lane for a worthwhile away game.
Down in the croeds at the grounds where the bread is:
the gold, the plastic,
the cheque-books, the readies,

the biggest fish
or the easiest meat,
or both. Consider that chap we took last week:
we turned him over and walked off the terrace
with a grand exactly
in dog-eared tenners;

takings like that
don’t get reported.
Carter, he’s a sort of junior partner;
it’s two seasons now since we first teamed up
in the Stretford End
in the FA Cup;

it was all United
when I caught him filching
my cigarette case, and he felt me fishing
a prial of credit cards out of his britches.
Since that day
we’ve worked these pitches.

We tend to kick off
by the hot dog vans
and we’ve lightened a good many fair-weather fans
who haven’t a clue where to queue for tickets.
Anything goes, if it’s
loose we lift it.

At City last year
in the derby match
we did the right thing with a smart-looking lass
who’d come unhitched in the crush from her friend.
We escorted her out
of the Platt Lane End.

arm in arm
along the touchline,
past the tunnel and out through the turnstile
and directed her on to a distant police car.
I did the talking
and Carter fleeced her.

As Carter once put it:
when we’re on the ball
we can clean someone out, from a comb to a coil,
and we need nine eyes to watch for the coppers
though at Goodison Park
when I got collared

two bright young bobbies
took me into the toilets
and we split the difference. Bent policeman;
there’s always a couple around when you need them.
It’s usually Autumn
when we losen our fingers
at the Charity Shield
which is pretty big business
though semis and finals are birthdays and Christmas.
Hillsborough was a different ball game of course;
we’d started early,
then saw what the score was,

so we turned things in
as a mark of respect.
(I’m referring here to a red and blue wreath;
there are trading standards,
even among thieves).

Carter keeps saying
he’d be quick to wager
that worse things go on in the name of wages,
but I’ve let Carter know there’s a place and a time

to say as we
speak,
speak as we find.

Speaking of Carter,
and not that I mind,
he thinks I’m a touch on the gingery side:
my voice a little too tongued and grooved,
my locks a little
too washed and groomed,

my cuticles tenderly
pushed back and pruned,
both thumbnails capped with a full half-moon,
each fingernail manicured, pare and polished…
We can wowork hand in hand if we stick to the rules:
he keeps his cunt-hooks out of my wallet,
I keep my tentacles
out of his pocket.

ADEVĂRATUL PRIM MECI

A fost un meci acum doi ani. MŢR - Cărtureşti 2000. Rezultat dezastruos pentru meţerişti: 3 - 16, dacă ne aducem bine aminte. Se poate spune că a fost un început? Nu, desigur. Începutul este acum. Mîine, 27 mai 2009, la baza sportivă Pro Luceafărul (lîngă fostul stadion Lia Manoliu, fost 23 August), la orele 18.30, va avea loc meciul dintre CF TRADIDZIONALE KISELEFF 1907 (succesoarea fostei MŢR) şi CĂRTUREŞTI 2000. Vă aşteptăm la un meci atractiv, înaintea finalei de Champions League dintre CF Barcelona şi Manchester United.